Dragoste nebuna sau relatie linistita?
Crazy Love by Lynda Hoffman-Snodgrass
Mi-am adus aminte de istoria unei femei ce a cunoscut ambele stari, mentionate in titlu. S-a casatorit din dragoste mare, crezandu-se cea mai fericita din lume. Dupa scurt timp a realizat, insa, ca ceva nu se lega in relatia cu sotul, fericirea risipindu-se incetul cu incetul. Cuplul nu gasea limba comuna, explozii de energie aveau loc mai in fiecare zi, in urma disputelor fara sens si sfarsit. Rezultatul era un sentiment amar si o extenuare fizica si morala. Au trecut prin mai multe despartiri si impacari, dar de fiecare data retraiau acelasi scenariu: fiind impreuna erau nefericiti, dar nici unul fara altul nu puteau – aveau o dragoste nebuna. Intr-un final, femeia s-a hotarat: s-a despartit definitiv de sot, simtind ca nu mai are forte pentru un nou inceput in comun.
Si acest sfarsit a facut posibil un nou inceput: dupa un timp a gasit un nou prieten. Pe cand isi povestea istoria sa, era deja de multi ani re-casatorita. «Sunt fericita si am impresia ca il cunosc de-o viata. Am acum sentimentul dragostei linistite si fericite, care imi da siguranta, incredere in sine si ma ajuta sa traiesc», era constatarea personajului nostru.
Dragostea nebuna apartine, dupa parerea mea, de prima faza a relatiei, cand descarcarile de energie pasionale sunt benefice, cu timpul, insa, poate aparea extenuarea si oboseala morala. Incerc sa fixez doua variante posibile de evolutie a acestui tip de iubire. Cea fericita ar fi cand «dragostea nebuna» evolueaza si se transforma intr-o dragoste linistita si statornica, ce asigura cuplului un sentiment de fericire, de siguranta si implinire.
A doua varianta este cea in care partenerii sunt extenuati, deoarece relatia a consumat mult prea multa energie, mai multa decat a generat. Si dragostea moare, fara a mai avea ocazia de a trece intr-o alta faza, iar relatia esueaza. In abele cazuri «dragostea nebuna» este o dragoste de scurta durata. Dragostea fericita, pentru o viata, dupa parerea mea, e cea linistita.
Ar putea exista, de ce nu, si o a treia varianta – spre exemplu un cuplu, la anumite etape ale vietii, sa treaca repetat prin ambele stari ale sentimentului. Ar fi posibil… Daca starile alterneaza de la sine, firesc, fara a pereclita relatia, e o varianta fericita, aproape ideala. Unii oameni au nevoie de ambele stari. Depinde de temperament pe semne. Important, cred, este ca dragostea sa fie fericita si sa reziste! Fiindca numai dragostea fericita sustine fiinta, dandu-i sentimentul satisfactiei depline.
