Surprize, surprize… Laureata premiului Nobel-2009 pentru Literatura este scriitoarea germana Herta Müller. Herta Müller s-a nascut in Romania (Banat). Si-a facut studiile la Universitatea de Vest din Timisoara, specialitatea germanistica. Emigreaza in Germania in anul 1987.
Ar fi fost si mai bine daca ar fi luat premiul un roman…, dar decit nimic, e bine si asa 
.
Priveam astazi un rezumat al jocurilor de simbata din ligile de fotbal din Germania si am ramas placut surprins sa descoper ca pe tricourile clubului de fotbal St. Pauli (Liga a doua de fotbal germana, 2. Budesliga) era scris cu litere de o schioapa: DACIA!
Mai jos o dovada:
Pentru romani casa parinteasca a fost si ramine ceva sfint!
Cautam ieri ceva pe google maps si am “tras o fuga” si pe de-asupra Moldovei sa mai vad cum arata din satelit tarisoara mea, dupa caderea comunismului .
Casa parintilor era la loc, statuia lui Stefan cel Mare – la fel…, insa cind am vrut sa vad ce mai face si ce parere are Grigorii Ivanovich Kotovski despre caderea “colegilor de breasla” (se se citeasca “hoti”) m-am impotmolit… Ia de unde nu e! Hincestiul nu era la locul lui. M-am invirtit incolo si incoace si pina la urma l-am gasit… era linga Rezina.
Stiam eu ca hincestenilor le plac fetele mai mult decit media pe tara, dar ca insasi oraselul “trage spre stinga”… scuze, spre Rezina, nu ma asteptam.
Pina la urma am reusit totusi sa-l gasesc pe G.I. Kotovski, care conform google se afla in oraselul Kotovsk…, iar Hincestiul-original (nu cel de linga Rezina) se afla intr-un lan de griu…
Cam asa arata Moldova mea dupa caderea comunismului…
Ma jos dovezile:
P.S.: Ca sa ma intelegeti corect – eu sint fan google si nu sint googlofob! Dar cind e vorba de aberatii nu pot sa nu ii critic! Pun pariu ca cei care au lucrat la harta Moldovei pentru google maps sint rusi, nu in zadar google.md vorbeste moldoveneste!
Unde trebuie sa fie Hincesti-original este… Kotovsk
Größere Kartenansicht
Iar Hincesti-original este intr-un lan de griu…
Größere Kartenansicht
Exista unele locuri in Germania, unde poti uita usor ca aceasta tara este relativ plata din punct de vedere al reliefului. Un astfel de loc este Parcul National “Sachsische Schweiz” (in traducere Elvetia Saxona), care se afla in landul german Saxonia, la est de capitala acestuia, orasul Dresda.
Denumirea isi are originea in secolul al 18-lea, si a fost data de oamenii de arta elvetieni Adrian Zingg und Anton Graff, care fiind angajati ai Academii de Arte din Dresda, au numit astfel regiunea de la estul Dresdei, deoarece avea un relief asemenator cu cel al patriei lor.
Mai jos va propun citeva imagini foto din aceasta regiune extraordinara a Germaniei.
Citeam ieri articolul Irinei Croitor si m-am gandit sa scriu si eu ceva la acest capitol. Fenomenul patrunderii englezismelor in limbile nationale e unul general, ce se simte in toate limbile, cred. Unii lingvisti germani, spre exemplu, bat deja clopotele, dorind sa atentioneze despre pericolul invadarii limbii germane de englezisme/americanisme. Dupa parerea acestora limba germana risca sa dispara peste nu stiu cati ani, daca lucrurile vor continua astfel.
Eu nu sunt asa de pesimista in privinta germanei. O limba cu tradintii adanci nu dispare asa usor. Pericolul poate fi mai accentuat pentru limbile cu o circulatie mai redusa, vorbite de popoare mai mici, ca romana, spre exemplu. Dar si in privinta romanei eu n-as fi pesimista. Nu cred ca englezismele vor patrunde asa de masiv in limba, incat s-o anihileze. In timpul dominatiei sovietice pericolul era mai mare, deoarece se dorea anihilarea constiintei limbii romane si nici nu aveam cunostinte suficiente despre limba. Acum, daca am capatat aceasta constiinta si nimeni nu ne mai impiedica sa studiem limba materna, putem fi optimisti. Engleza e la moda, cum a fost franceza candva, si de aceea multi tineri isi impregneaza vorba cu cuvinte din aceasta limba. Cum franceza n-a stricat limbii romane, asa si engleza nu o va “deteora” in masuri considerabile.
Dar de fapt, vroiam sa scriu despre un alt fenomen asemanator si anume “germanizarea” limbii ruse vorbite de rusii-nemti din Germania. Pana acum eram obisnuita sa am de a face doar cu fenomenul rusificarii, nu si cu cel invers. Ceea ce este caracteristic pentru rusii din Moldova, care nu doresc sa invete limba bastinasilor, este valabil si pentru multi nemti rusofoni din Germania, care desi au ales sa se stabileasca in Germania, continua sa aiba reticente fata de limba germana si modul de viata german. Continua sa vizioneze televiziunea rusa, sa admire produsele rusesti, sa simta si sa gandeasca ruseste. (Nu-i critic pe rusi. Vreau doar sa constat niste lucruri. Bine ar fi ca si moldovenii sa aiba atata respect fata de elementul national.) Dar cu toate acestea, fara sa vrea, vorbindu-si limba, folosesc multe cuvinte germane. Nu pentru a fi “cool” sau la moda, ci fiindca cuvintele rusesti nu pot acoperi perfect sensul multor cuvinte germane, deoarece realitatile culturale sunt diferite.
Inconstient, vorbitorul de limba rusa din Germania simte ca limba lor nu mai acopera perfect realitatea imediata si recurg la germanisme, pentru a se putea exprima mai exact. Spre exemplu, poti auzi spunandu-se: “Mi ezdim v Urlaub”, mai ruseste “Mi ezdim v otpusk.” Cuvantul “Urlaub” are in limba germana o cu totul alta conotatie decat rusescul “otpusk” sau romanescul “concediu”. Acesta este unul din cele mai indragite cuvinte ale nemtilor (campioni mondiali la calatorii), mai ca exista un cult al concediului in Germania. Daca pentru moldoveni “concediu” se asociaza cu conserve-reparatie-lut-nisip-la poarta, pentru nemti “Urlaub” este egal cu agitare, calatorii, noi experiente, aventura, emotii.
Sau alt cuvant care nu are acoperire semantica si emotionala in rusa este germanul “Termin” (in romana “programare”, la medic etc.) Se poate spune ca viata sociala a nemtilor este reglata de aceasta notiune. “Termin” e aproape o lege nescrisa in Germania. Daca in Moldova te poti duce sa-ti rezolvi niste probleme la o institutie, pur si simplu in timpul orelor de primire, in Germania e necesar sa faci “Termin” in majoritatea cazurilor. Nici eu nu pot echivala tot timpul aceasta notiune cu notiunea romaneasca de “programare” si e mai usor sa zic “Termin”. Si numarul acestor cuvinte in germana este destul de mare.
Fenomenul germanizarii limbii materne se observa mai ales la copii, care la scoala vorbesc germana, iar acasa ruso-germana. Unii parinti, patrioti si cu constiinta limbii ruse, se revolta impotriva fenomenului si le cer copiilor sa vorbeasca o rusa pura acasa. Acestora am uneori chef sa le povestesc despre soarta limbii romane din Moldova din perioada sovietica. Cand si copiii si parintii vorbeau o limba moldoveneasca, de neinteles pentru vorbitorii de romana autentica, de peste Prut.
E trist uneori cand vezi ca copilul tau, cu timpul, nu-ti mai vorbeste limba. Pentru limba rusa nu e dramatic, fiindca e un fenomen ce nu se intampla acasa, in Rusia, ci peste hotarele ei, si, deci, nu este un fenomen general, pentru limbile popoarelor ne-ruse aflate sub dominatia limbii ruse, insa, a fost dramatic. Dupa atatia ani de “independenta” mai avem complexul exprimarii, sau mai bine zis al neputintei exprimarii corecte, complex ce vorbitorii de romana din Romania nu-l pot intelege.
Stiftung Waren Test este o fundatie ce se ocupa de testarea produselor de pe piata germana: de la cirnaciori la automobile. Deoarece nu este deloc rau sa stii ce este bun si ce este rau pe lumea asta, sau cel putin sa stii ce cred altii despre produsele pe care le cumpari zi de zi, m-am abonat si eu la una din revistele acestei fundatii, pe care o primesc (si ma stradui sa o rasfoiesc) lunar.
Ieri rasfoiam impreuna cu sotia editia lunii august a acestei reviste si am vazut in cuprins ca alaturi de alte produse testate (de exemplu sucul de mere, DVD-record-uri, carucioare pentru copii etc ) a venit si rindul smartphone-urilor sa fie “botite” de catre cei de la Stiftung Waren Test.
In test erau inscrise sapte smartphone-uri de la diferite firme:
Nu o sa redau amanuntit rezultatele testelor, dar pentru a avea o inchipuire ce a fost testat, iata aici o mica lista. Asadar s-au testat:
Rezultatul final al testelor este urmatorul:
Achtung! Notele sint conform sistemului de note scolar din Germania: 1 = foarte bine, 2 = bine, 3 = satisfacator, 4 = suficient, 5 = cu deficiente, 6 = nesatisfacator.
Surpriza mea a fost ca de fapt iPhone, la care ma gindeam ca va cistiga testul cu departajare, a primit cea mai rea nota (alaturi de Nokia E75). Nu de alta, dar pina a citi articolul din aceasta revista ma laudam sotiei ca IPhone-ul este “cel mai, cel mai…” dintre smartphone-uri si deaceea am ales sa dau si eu un “car cu bani” pe el.
Uitindu-ma mai atent la tabelul cu datele amanuntite din test, am observat ca iPhone-ul aproape la toate categoriile avea note cel putin egale sau mai bune ca celelalte smartphone-uri din test. Unicele categorii la care iPhone-ul era deficitar erau acumulatorul (nu poate fi schimbat) si manualul utilizatorului ( functiile telefonului sunt descrise prea pe scurt). Asta m-a linistit, deoarece de manualul utilizatorului nu am nevoie, iar de “proprietatea” de a schimba acumulatorul au nevoie acele smartphone-uri care “maninca” mult curent si astfel distrug repede acumulatorul original. Proiectantii iPhone-ului au considerat ca calitatea acumulatorului instalat in aparat este atit de buna, incit nu va trebui schimbat.
Acestea fiind spuse, pentru mine iPhone-ul ramine si in continuare cel mai bun smartphone!
Calculatorul s-a infiltrat in viata noastra de toate zilele atit de puternic, incit putini dintre utilizatori isi mai pun intrebarea cum functioneaza un calculator si cum de reuseste o “cutie” atit de mica sa faca atitea “minuni”. Calculatorul modern a fost posibil de realizat numai datorita unor inventii geniale: tranzistorul si cipul integrat. Interesant este ca la baza celor mai multe cipuri integrate moderne (>90%) sta Siliciul, care nu este altceva decit varianta “neoxidata” a …. nisipului.
Mai jos va propun sa vizionati un mic film (in limba engleza) care relateaza cum sint realizate cipurile electronice integrate moderne, fara de care viata moderna pur si simplu nu ar fi posibila!
De mica am frica de medicii stomatologi si uneltele lor . In special neplacuta mi se pare procedura borajului si cred ca aceasta parere o au si altii. De aceea mi s-a parut interesanta stirea difuzata intr-o emisiune televizata din Germania, potrivit careia este deja posibila tratarea cariilor fara foraj si fara durere. Ceea ce in trecut parea de nerealizat, seamana a fi devenit realitate.
Inventia unui grup de cercetatori de la Universitatea Christian Albrechts din Kiel, Germania, condus de docentul Dr. Hendrik Meyer-Lückel si Dr. Sebastian Paris, a facut posibila tratarea cariilor dentare fara forarea dintilor.
Metoda se numeste „infiltrarea cariei“ (Kariesinfiltration) si functioneaza in modul urmator:
Pentru inceput, cu ajutorul unui gel corodant, este indepartat partial stratul de suprafata, afectat de carie. Regiunea se usuca cu alcool. In cele din urma, sistemul de pori din smaltul dentar, eliberat, este umplut cu o substanta plastica speciala („infiltrat“), este intarit cu ajutorul luminii, stabilizat si inchis (sigilat). In acest fel caria este stopata.
Noua metoda este de ajutor mai ales pentru tratarea locurilor greu accesibile – si de aceea in mod special afectate de carii – a regiunilor interdentale.
Noutatea metodei consta si in faptul ca tratamentul este aproape lipsit de durere, pacientul neavand nevoie de anestezie. Pentru a ajunge la regiunea interdentala afectata, medicul indeparteaza un pic dintii unul de altul, cauzand o usoara durere apasatoare.
In cazul infiltrarii cariei, pe langa sigilarea suprafetei, de mare importanta este penetrarea substantei plastice in smaltul dintelui. Aceasta impiedica evolutia demineralizarii smaltului prin intermediul acizilor, ce cauzeaza cariile. Pe parcursul acestui proces se pierde mai putina substanta dentala sanatoasa decat in cazul tratarii traditionale a cariei cu forare. Metoda este aplicabila la tratarea cariilor de o anumita marime, daca adancimea „gaurii“ este mai mare, e necesara totusi forarea… De aceea, viziele regulate la dentist pentru examinarile de rutina sunt in continuare importante.
Produsul respectiv se afla deja de patru luni pe piata in Germania si urmeaza sa fie comercializat si in SUA.
Parfumul este, de obicei, cu mult mai scump decat celelalte ape parfumate. Prin ce se deosebesc acestea unele de altele? (Si pentru mine a fost interesant sa aflu.)
Pretul este in dependenta, mai intai de toate, de concentratia de ulei de parfum. Uleiurile sunt componenta de baza a acestor creatiuni mirositoare: uleiuri eterice, sau, de asemenea, sintetice, dizolvate intr-o solutie de alcool si apa.
Cu cat mai mica este concentratia de substana mirositoare, cu atat mai ieftin este produsul. Pe de alta parte, este nevoie de mai putin parfum, pentru a obtine un miros mai durabil.
Pentru a pastra calitatea parfumurilor & Co, acestea se recomanda a fi pastrate intr-un loc intunecos, la temperatura camerei, si nu aproape de obiecte ce emana caldura, sau la soare.
Sursa:”Stiftung Warentest”, 5/2009
