Archive for the ‘Strainatate’ Category

Casa parinteasca… nu se vinde! (video, Fuego)

Pentru romani casa parinteasca a fost si ramine ceva sfint!


Despre germanizarea limbii ruse… in Germania


Citeam ieri articolul Irinei Croitor si m-am gandit sa scriu si eu ceva la acest capitol. Fenomenul patrunderii englezismelor in limbile nationale e unul general, ce se simte in toate limbile, cred. Unii lingvisti germani, spre exemplu, bat deja clopotele, dorind sa atentioneze despre pericolul invadarii limbii germane de englezisme/americanisme. Dupa parerea acestora limba germana risca sa dispara peste nu stiu cati ani, daca lucrurile vor continua astfel.

Eu nu sunt asa de pesimista in privinta germanei. O limba cu tradintii adanci nu dispare asa usor. Pericolul poate fi mai accentuat pentru limbile cu o circulatie mai redusa, vorbite de popoare mai mici, ca romana, spre exemplu. Dar si in privinta romanei eu n-as fi pesimista. Nu cred ca englezismele vor patrunde asa de masiv in limba, incat s-o anihileze. In timpul dominatiei sovietice pericolul era mai mare, deoarece se dorea anihilarea constiintei limbii romane si nici nu aveam cunostinte suficiente despre limba. Acum, daca am capatat aceasta constiinta si nimeni nu ne mai impiedica sa studiem limba materna, putem fi optimisti. Engleza e la moda, cum a fost franceza candva, si de aceea multi tineri isi impregneaza vorba cu cuvinte din aceasta limba. Cum franceza n-a stricat limbii romane, asa si engleza nu o va “deteora” in masuri considerabile.

Dar de fapt, vroiam sa scriu despre un alt fenomen asemanator si anume “germanizarea” limbii ruse vorbite de rusii-nemti din Germania. Pana acum eram obisnuita sa am de a face doar cu fenomenul rusificarii, nu si cu cel invers. Ceea ce este caracteristic pentru rusii din Moldova, care nu doresc sa invete limba bastinasilor, este valabil si pentru multi nemti rusofoni din Germania, care desi au ales sa se stabileasca in Germania, continua sa aiba reticente fata de limba germana si modul de viata german. Continua sa vizioneze televiziunea rusa, sa admire produsele rusesti, sa simta si sa gandeasca ruseste. (Nu-i critic pe rusi. Vreau doar sa constat niste lucruri. Bine ar fi ca si moldovenii sa aiba atata respect fata de elementul national.) Dar cu toate acestea, fara sa vrea, vorbindu-si limba, folosesc multe cuvinte germane. Nu pentru a fi “cool” sau la moda, ci fiindca cuvintele rusesti nu pot acoperi perfect sensul multor cuvinte germane, deoarece realitatile culturale sunt diferite.

Inconstient, vorbitorul de limba rusa din Germania simte ca limba lor nu mai acopera perfect realitatea imediata si recurg la germanisme, pentru a se putea exprima mai exact. Spre exemplu, poti auzi spunandu-se: “Mi ezdim v Urlaub”, mai ruseste “Mi ezdim v otpusk.” Cuvantul “Urlaub” are in limba germana o cu totul alta conotatie decat rusescul “otpusk” sau romanescul “concediu”. Acesta este unul din cele mai indragite cuvinte ale nemtilor (campioni mondiali la calatorii), mai ca exista un cult al concediului in Germania. Daca pentru moldoveni “concediu” se asociaza cu conserve-reparatie-lut-nisip-la poarta, pentru nemti “Urlaub” este egal cu agitare, calatorii, noi experiente, aventura, emotii.

Sau alt cuvant care nu are acoperire semantica si emotionala in rusa este germanul “Termin” (in romana “programare”, la medic etc.) Se poate spune ca viata sociala a nemtilor este reglata de aceasta notiune. “Termin” e aproape o lege nescrisa in Germania. Daca in Moldova te poti duce sa-ti rezolvi niste probleme la o institutie, pur si simplu in timpul orelor de primire, in Germania e necesar sa faci “Termin” in majoritatea cazurilor. Nici eu nu pot echivala tot timpul aceasta notiune cu notiunea romaneasca de “programare” si e mai usor sa zic “Termin”. Si numarul acestor cuvinte in germana este destul de mare.

Fenomenul germanizarii limbii materne se observa mai ales la copii, care la scoala vorbesc germana, iar acasa ruso-germana. Unii parinti, patrioti si cu constiinta limbii ruse, se revolta impotriva fenomenului si le cer copiilor sa vorbeasca o rusa pura acasa. Acestora am uneori chef sa le povestesc despre soarta limbii romane din Moldova din perioada sovietica. Cand si copiii si parintii vorbeau o limba moldoveneasca, de neinteles pentru vorbitorii de romana autentica, de peste Prut.

E trist uneori cand vezi ca copilul tau, cu timpul, nu-ti mai vorbeste limba. Pentru limba rusa nu e dramatic, fiindca e un fenomen ce nu se intampla acasa, in Rusia, ci peste hotarele ei, si, deci, nu este un fenomen general, pentru limbile popoarelor ne-ruse aflate sub dominatia limbii ruse, insa, a fost dramatic. Dupa atatia ani de “independenta” mai avem complexul exprimarii, sau mai bine zis al neputintei exprimarii corecte, complex ce vorbitorii de romana din Romania nu-l pot intelege.

Poezia – pasaport

Aseara cautam sa-i citesc ceva fiicei mele mai mari inainte de culcare si am dat de cartea “Poienita copilariei” publicata la Editura Epigraf. O carte care la cei maturi le aduce aminte de copilarie, iar pentru cei mici este o sursa de visuri frumoase.
Din pacate multi parinti si copii nu cunosc aceasta carte. Parintii – fiindca sunt plecati peste hotare, iar copiii – fiindca nu are cine le-o citi.

Cred ca multi parinti ar dori ca poezia de mai jos sa devina realitate…

Copilarie
Exista-o tara mult frumoasa
In care poti orcind pleca,
Strigat de maica ta la masa,
Ori invitat de-o viorea.
O tara unde granicerii
Sint greierasii cei verzii
Si-n loc de pasaport se cere
Sa spui la vama poezii.
Autor:Grigore Vieru

… iar copiii ar spune cu placere poezii la vama pentru parintii lor.