Ştiinţa este fascinantă nu numai datorită faptului că descoperă noi şi noi domenii de cercetare, dar şi datorită capacităţii sale de a descoperi lucruri absolut noi in domeniile “vechi de când lumea”, unde nimeni nu s-ar aştepta să se mai facă vreo descoperire uluitoare. Puţini îşi pot închipui că şi bine cunoscuta optică geometrică poate fi reconsiderată sau redescoperită de ştiinţă.
Orice persoană, iniţiată într-o măsură oarecare în fizică, cunoaşte că toate materialele pot fi caracterizate, din punct de vedere al interacţiunii lor cu câmpurile electromagnetice, prin doi parametri, numiţi permeabilitatea magnetică (μ) şi permitivitatea electrică (ε). Aceşti parametri determină complet modul de interacţiune a radiaţiei electromagnetice cu materialul respectiv. Cei mai puţin iniţiaţi în fizică nu sunt familiarizaţi cu μ si ε, ci cu indicele de refracţie n, care nu este altceva decât o generalizare a celor doi parametri (μ si ε) în unul singur (n). Până nu demult se considera că indicele de refracţie al materialelor obişnuite, cum ar fi, de exemplu, arhicunoscutul Si, poate lua numai valori pozitive mai mari decât 1. Insă nimeni nu ne împiedică sa considerăm, cel puţin imaginar, că există materiale la care indicele de refracţie ia valori mai mici ca 1, sau chiar negative. (more…)