Archive for June, 2009

Dragoste nebuna sau relatie linistita?

Crazy Love by Lynda Hoffman-Snodgrass
Crazy Love by Lynda Hoffman-Snodgrass

Mi-am adus aminte de istoria unei femei ce a cunoscut ambele stari, mentionate in titlu. S-a casatorit din dragoste mare, crezandu-se cea mai fericita din lume. Dupa scurt timp a realizat, insa, ca ceva nu se lega in relatia cu sotul, fericirea risipindu-se incetul cu incetul. Cuplul nu gasea limba comuna, explozii de energie aveau loc mai in fiecare zi, in urma disputelor fara sens si sfarsit. Rezultatul era un sentiment amar si o extenuare fizica si morala. Au trecut prin mai multe despartiri si impacari, dar de fiecare data retraiau acelasi scenariu: fiind impreuna erau nefericiti, dar nici unul fara altul nu puteau – aveau o dragoste nebuna. Intr-un final, femeia s-a hotarat: s-a despartit definitiv de sot, simtind ca nu mai are forte pentru un nou inceput in comun.

Si acest sfarsit a facut posibil un nou inceput: dupa un timp a gasit un nou prieten. Pe cand isi povestea istoria sa, era deja de multi ani re-casatorita. «Sunt fericita si am impresia ca il cunosc de-o viata. Am acum sentimentul dragostei linistite si fericite, care imi da siguranta, incredere in sine si ma ajuta sa traiesc», era constatarea personajului nostru.

Dragostea nebuna apartine, dupa parerea mea, de prima faza a relatiei, cand descarcarile de energie pasionale sunt benefice, cu timpul, insa, poate aparea extenuarea si oboseala morala. Incerc sa fixez doua variante posibile de evolutie a acestui tip de iubire. Cea fericita ar fi cand «dragostea nebuna» evolueaza si se transforma intr-o dragoste linistita si statornica, ce asigura cuplului un sentiment de fericire, de siguranta si implinire.

A doua varianta este cea in care partenerii sunt extenuati, deoarece relatia a consumat mult prea multa energie, mai multa decat a generat. Si dragostea moare, fara a mai avea ocazia de a trece intr-o alta faza, iar relatia esueaza. In abele cazuri «dragostea nebuna» este o dragoste de scurta durata. Dragostea fericita, pentru o viata, dupa parerea mea, e cea linistita.

Ar putea exista, de ce nu, si o a treia varianta – spre exemplu un cuplu, la anumite etape ale vietii, sa treaca repetat prin ambele stari ale sentimentului. Ar fi posibil… Daca starile alterneaza de la sine, firesc, fara a pereclita relatia, e o varianta fericita, aproape ideala. Unii oameni au nevoie de ambele stari. Depinde de temperament pe semne. Important, cred, este ca dragostea sa fie fericita si sa reziste! Fiindca numai dragostea fericita sustine fiinta, dandu-i sentimentul satisfactiei depline.


Tags: ,

Abundenta comentariilor pe un blog este oare un indiciu de calitate?

Quality key
Key for Quality (from www.we-plan.de)

V-ati intrebat vreo data care este definitia calitatii? Conform ISO 9000, standardul international ce reglamenteaza introducerea unui sistem de control a calitatii in organizatii indiferent de ramura si marime, calitatea este definita ca “gradul in care o multime de caracteristici inerente indeplinesc cerinte”. Pentru a evita confuziile datorita traducerii, dau si varianta engleza a definitiei, deoarece standardul a fost initial formulat in limba engleza: “Quality: degree to which a set of inherent characteristics fulfils requirements”.

Deci, la baza calitatii stau anumite “cerinte” fata de un anumit produs. Este clar ca cerintele fata de produse sint determinate de consumator/client, legiuitor etc. In cazul blogurilor, care sint tot produse, cerintele sint, dupa parerea mea, in mare parte, daca nu totalmente, determinate de cititor si mai putin de legiuitor (sa-si mai puna Voronin pofta-n cui :) ). Fiecare cititor are anumite cerince fata de un anumit blog. Aceste cerinte nu sint intotdeauna constientizate de catre cititor, dar ele exista cu siguranta. Daca acestea sint indeplinite suta la suta, atunci blogul este de calitate buna, daca sint indeplinite numai partial sau deloc, blogul este de calitate proasta, cu toate ca blogul poate avea multe alte caracteristici, dar care nu sint de importanta pentru cititor si nu se afla pe lista lui de valori. Cititorul poate accepta aceste caracteristici adaugatoare ca bonus, insa numai dupa ce cerintele personale sint indeplinite.

Faptul ca un blog are multe comentarii (de la cititori diferiti), este un indiciu ca blogul are multi cititori, deoarece numarul de cititotri este direct proportional cu numarul de comentarii (citisem undeva ca ~3% din vizitatori indraznesc sa scrie comentarii). De aici reiese ca un blog cu multe comentarii indeplineste “cerintele” multor cititori – daca nu ar fi asa, nu l-ar vizita. Deci, conform definitiei calitatii, un astfel de blog este de calitate pentru cei ce il citesc! Iar deoarece cei ce il citesc sint multi, blogul este perceput de o buna parte a “societatii cititorilor de bloguri”, constient sau inconstient, ca fiind calitativ. Reiesind din cele spuse, raspunsul la intrebarea din titlu poate fi, dupa parerea mea, numai unul afirmativ – DA!

Si cum ramine cu blogurile de felul muligambia.com? Faptul, ca un astfel de blog are in Basarabia mult mai multe comentarii in comparatie cu alte bloguri, ne vorbeste despre nivelul mediocru al “cerintelor” cititorilor de bloguri dintre Prut si Nistru. Un fost coleg de la Colegiul de Informatica la intrebarea dirigintei “ce isi doreste el de la viitor?” a raspus ca “el nu vrea prea multe de la viitor, deoarece standardele lui personale sint departe de cele europene”. Ca sa-l parafrazez pe colegul meu, pot spune ca standardele si cerintele multor cititori de bloguri, si nu numai, din Basarabia sint departe de cele ideale… si au ca punct de referinta pentru calitate, nu de rare ori, ceva asemanator cu muligambia.com & co. Trist, dar, dupa parerea mea, adevarat!


Tags: ,

«Universitate – cimitir al tineretii mele…»

Astfel spunea o colega de facultate, mai in gluma, mai in serios, adoptand versul bacovian la realitatea sa. Zambind, ii raspundeam ca inteleg ce are in vedere si ca s-ar putea sa aiba dreptate.

Am absolvit facultatea de zece ani, dar deseori ma duce gandul la cei cinci ani petrecuti la Universitatea Pedagogica. Am amintiri frumoase, dar si unele de alta natura.
Sunt de parerea ca sistemul universitar din Moldova lasa multe de dorit pana a fi unul modern. Ma refer in particular la continutul si organizarea studiului.

Anul intai a fost pentru mine si multi din colegii mei o mare dezamagire. Intorcandu-ma din Romania, unde absolvisem liceul, ma asteptam la aceeasi atmosfera destinsa, relaxata si placuta, pe care o avusem in etapa anterioara de formare. Si mai important – eram avida de cunostinte noi. Spre marea mea mirare, insa, a trebuit sa constat ca eram obligata sa «consum» o sumedenie de cursuri, unele inutile, supraaglomerate si uzate ca continut. Iar la prima sesiune am avut emotii mai mari decat la bacalaureat. Multi ditre colegii mei au trebuit sa paraseasca facultatea dupa aceasta proba. Sunt de acord ca in primul an de studiu trebuie sa se faca o selectie. Trist a fost ca au plecat si colegi inteligenti, bine pregatiti, care pur si simplu n-au rezistat presiunii psihologice, sau nu s-au orientat in «jungla de cunostinte». Am avut putini profesori care ne-au incurajat. Majoritatea erau indiferenti, sau le facea placere sa-i sperie pe cei «slabi de fire». Multi colegi absolvisera scoala medie din sat, nu fusesera niciodata plecati de acasa si aveau nevoie de ajutor, pentru a se putea orienta. Este exemplul si colegei mele cu citatul, care desi in scoala fusese o eleva excelenta, sustinusera foarte bine examenele de admitere, a trebuit in primul an de studiu sa sustina de cateva ori unele examene si colocvii, pana a putea promova. Atmosfera generala chiar adia uneori a plumb si cenusiu.

Deseori ma bantuia gandul sa renunt la studiul de la Universitatea Pedagogica. Totusi nu am facut-o, sperand ca in anii ulteriori voi avea mai multa satisfactie. Sau poate eram prea conservativa, si vroiam sa duc lucrul inceput pana la capat.

Mi-as fi dorit, in anii superiori, sa studiez in profunzime un domeniu. Din pacate, ma tem ca nu am reusit sa fiu foarte buna in ceva anume. Aveam atatea cursuri, care trebuiau parcurse, pentru a promova mai departe, si-mi ramanea putin timp pentru cursurile favorite. Se propuneau prea putine cursuri facultative, totul era obligatoriu, neavand dreptul sa alegem.

Sunt de parerea ca studiul ar fi fost cu mult mai placut si util, daca prevedea mai putine obiecte, insa cu un continut interesant, adaptat timpului si bine structurat. Ma intreb ce procent din puzderia de informatie acumulata a fost de valoare si am reusit s-o retin. Vreo 30 de procente?

Iar profesorilor le-as recomanda sa acorde mai mult timp comunicarii cu studentii, care au nevoie de motivare, sustinere si incurajare intelectuala si morala. Mai ales acum, cand parintii multora sunt departe. Iar multi nu vad rostul studiilor serioase.

Din fericire am avut si cursuri predate la nivel si actuale, ce mi-au motivat prezenta la unversitate. De aceea vreau sa-mi exprim recunostinta celor profesori care au stiut sa ne incurajeze, sa ne orienteze, acordandu-ne libertatea de a ne forma propriile idei si de a alege. Poate ca numai datorita lor, as putea avea rezerve fata de citatul din titlu : «Universitate – cimitir al tineretii mele».

N.B. Sper ca intre timp situatia s-a schimbat spre bine la Universitatea Pedagogica, cel putin aceasta mi-as dori.


Tags: ,

Cum o duc somerii in Germania?

Sistemul de asigurari sociale in Germania este destuld de complicat, dar, dupa parerea mea, unul din cele mai generoase din lume. Cea mai interesanta si, concomitent, controversata parte a sistemului social german este asigurarea in cazul de somaj.
Pentru a arata cit de bine o duc somerii din Germania o sa aduc un exemplu ce se refera la o familie de 3 persoane, unde ambii parinti sint someri de citiva ani buni, iar copilul nu a depasit virsta de 14 ani. Veniturile unei astfel de familii sint urmatoarele:

  • parintii primesc de la stat fiecare in parte cite ~350 Euro/luna;
  • copilul primeste adaugator ~200 Euro/luna (164 Euro sint asa numitii “Kindergeld” – bani pentru copii – care se acorda la toti copiii pina la virsta de 24 ani, indiferent daca parintii lucreaza sau nu);
  • statul asigura familiei si o locuinta, care pentru o familie de 3 persoane trebuie sa fie de ~65-70 m2. Pretul inchirierii unei astefl de locuinte variaza de la oras la oras, dar in mediu este in jur de 400-500 Euro/luna;
  • de asemenea statul plateste si asigurarea medicala pentru toata familia, ~150 Euro/luna.

Deci venitul unei astfel de familii este: 2×350 + 200 + 400 + 150 = 1450 Euro/luna, 900 Euro din aceasta suma primindu-i “curat la buzunar”. Dupa parerea mea, este o suma destul de mare. Primesti de la stat o astfel de suma fara a face nimic!

Da, ar putea spune unii, dar preturile in Germania sint de asa natura, incat o familie nu se poate descurca timp de o luna cu o asa suma. Pentru a raspunde si la aceasta intrebare dau si unele preturi la produsele alimentare de baza din Germania:

  • 1l Lapte 1.5% grasime (pasteurizat)- 0.45 Euro,
  • 1l Lapte 3,5 % grasime (pasteurizat) – 0.50 Euro,
  • 200g smintina 25% grasime – 0.33 Euro,
  • 250g unt – 1.00 Euro,
  • 5 kg cartofi – 1.5 Euro,
  • 10 Oua – 1.00-1.50 Euro (in dependenta de gaini :) ),
  • 800g hrisca – 1.00 Euro,
  • 1kg rosii – 2.00 Euro,
  • 1kg morcov – 1.00 Euro,
  • 1 kg ceapa – 0,35 Euro,
  • 1kg de faina – 0.55 Euro,
  • 500g macaroane – 0.50 Euro

Cit lapte si oua e posibil de cumparat de 900 de Euro? Printre altele, din pacate, preturile la produsele alimentare la Chisinau sau la Bucuresti nu sint cu mult mai mici! Iar la imbracaminte, spre exemplu, situatia este si mai convenabila in Germania. La reduceri, se pot procura marfuri la pret foarte convenabil, cu mult mai redus decat in Moldova.

Dezavantajul acestui sistem este ca multi din cei ce primesc acest ajutor de la stat nu sunt motivati sa-si caute un servciu. Imediat ce un membru al familiei isi gaseste un serviciu, sa spunem ~1500 Euro netto, ajutorul primit de la stat nu mai este acordat. Deci apartamentul si asigurarea trebuie platite din salariu si, ca rezultat, familia ramine cu aproximativ aceeasi suma de bani in buzunar. Marea diferenta este ca in acest caz, pentru aceasta suma trebuie sa se munceasca…


Google.md vorbeste moldoveneste…

Astazi am ajuns intimplator pe Google.md, varianta rusa. Intimplator, deoarece de obicei folosesc www.google.com sau www.google.de. Ceea ce mi-a atras atentia pe varianta .MD este ca baietii de la Google ofera si o varianta pentru “aborigenii” din MoldVova si anume exact asa cum presupune disciplina de partid… in limba “moldoveneasca”.

Mai jos si dovada.

Google.md vorbeste moldoveneste...

Google.md vorbeste moldoveneste...


Tags: ,

Semintele de mar te pot feri de cancer, sau unde se intilneste in natura Vitamina B17


In seria de articole dedicate Vitaminei B17 si cancerului am promis ca o sa revin cu un alt articol, in care voi descrie unde se intilneste aceasta vitamina in natura. Pentru cei ce aud pentru prima data de Vitamina B17, o sa recapitulez in citeva cuvinte sensul ei.
Asadar, conform teoriei trophoblast, cancerul este o boala ce apare ca rezultat al activitatii deficitare a pancreasului, care este numit si “prima reduta” impotriva cancerului. Pentru persoanele la care panceasul nu este in stare singur sa lupte cu cancerul, exista a doua reduta, asa-numita Vitamina B17. Modul de actiune a pancreasului si al Vitaminei B17 impotriva cancerului l-am descris mai pe lung in articolul “Teoria trophoblast a cancerului”.

Deci, unde se gaseste in natura Vitamina B17?
Cele mai cunoscute produse ce contin aceasta vitamina sint urmatoarele:

Semintele si miezul din simburii de:

  • caise
  • mere
  • piersici
  • piersici cu coaja neteda
  • pere
  • prune

Cereale:

  • hrisca
  • ovaz
  • secara
  • orz
  • orez brun

Pastaioase:

  • fasole alba
  • mazare

Soiuri de varza:

  • broccoli
  • varza obisnuita
  • varza vinata/rosie
  • conopida

Alte produse:

  • spanac
  • migdale amare (simburi)
  • dovlecei
  • cartofi dulci
  • zmeură
  • coacaza neagra
  • struguri
  • ceapă rosie
  • vin rosu
  • vanata

Cea mai mare cantitate de Vitamina B17 se contine in simburii de caise. In copilarie noi mincam miezul din simburii de caise, dar alegeam copacii ce aveau simburii dulci si nu pe cei amarui. Vitamina B17 se contine, insa, in simburii amarui. Parintii ne spuneau sa nu mincam simburii amarui si, probabil, aveau partial dreptate, deoarece la descompunerea Vitaminei B17 in corp se elimina acid cianhidric, care in cantitati mari este toxic pentru organism. Se recomanda ca pe zi sa nu se consume mai mult de 5 simburi amari de caise, distribuiti uniform pe toata durata zilei .

Semintele de mere de asemenea contin multa VItamina B17. Englezii au un proverb “An apple a day keeps the doctor away” (Un mar pe zi te tine departe de medic). Din perspectiva Vitaminei B17 acest proverb este adevarat si te poate feri de cancer,  daca o data cu marul maninci si semintele, sau, cum se mai spune – ciocanul marului. Se recomanda sa nu se manince numai semintele marului, ci marul impreuna cu semintele. Astfel cantitatea de seminte este limitata la numarul de mere pe care le poti minca.

Probabil ca o parte din cei care o sa citeasca acest articol nu o sa se convinga de eficacitatea Vitaminei B17 in combaterea cancerului. Parerea mea este ca produsele enumerate mai sus pot aduce numai beneficii organismului, fara a lua in consideratie Vitamina B17. Iar daca totusi Vitamina B17 poate combate cancerul, asa cum se promite, atunci cu atit mai bine!!!

Tags: ,

Welcome Mr. President = 40 milioane Euro

Barack Obama se afla intre 4 si 5 iunie 2009 intr-o vizita privata la Dresda, Germania. Visita este una, mai mult sau mai putin, controversata din mai multe puncte de vedere. De fapt diplomatia germana ar fi vrut sa il “ademeneasca” la Berlin, dar Obama se pare ca este “suparat” pe Angela Merkel si a refuzat vizita in capitala.

Cauzele supararii sint multimple: incepind de la campania electorala a lui Obama, pozitia Germanie fata de criza economica mondiala si, nu in ultimul rind, “problema” trupelor germane din Afganistan.

In timpul campaniei electorale din SUA, Obama a facut o vizita in Germania si a dorit sa-si tina discurul in fata Portilor Brandenburg. Guvernul german a refuzat aceasta dorinta a lui Obama, oferindu-i un alt loc pentru discurs, motivele fiind de inteles, dupa parerea mea. Angela Merkel era bun prieten cu G. W. Bush si desigur sustinea candidatura republicanilor, nu pe cea a democratilor americani la presedentie.

Dna Merkel nu a sustinut de la bun inceput planurile Washingtonului de pompare masiva de bani in sistemul financiar mondial. Aceasta pozitie a atras multa critica dura din partea responsabililor americani, cancelarul fiind numit “necunoscator” a sistemului financiar.

De asemenea, Germania refuza sa isi mareasca contingentul de soldati in Afganistan (in prezent 4100 soldati) si nu doreste sa isi extinda aria de actiune in sudul acestei tari, care este mult mai periculos in comparatie cu nordul, unde se afla trupele germane in prezent.

Faptul ca Administratia Obama incearca sa arate Germaniei ca treburile lumii se pot rezolva si fara aceasta il demonstreaza si vizita lui Obama in Franta, unde se va intilni cu Nicolas Sarkozy de doua ori: la Paris si la ceremonia de comemorare anuala a debarcarii trupelor aliatilor in Normandia in cel de al II-lea razboi mondial. Cu Merkel se va intilni la Dresda numai pentru “citeva minute”.
Ei, dar acestea sint jocuri politice, cu timpul o sa-i treaca supararea lui Obama.

Ceea ce mi-a atras atentia mie cel mai mult cu privire la aceasta vizita a lui Obama in orasul in care locuiesc, sint costurile pe care le suporta Germania pentru o vizita de doua zile a presedintelui: 40 milioane Euro. Suma se compune din cheltuielile enorme pentru asigurarea securitatii, pierderile economice datorita faptului ca centrul Dresdei este blocat complet timp de 2 zile si nu in ultimul rind se datoreaza faptului ca toate spitalele din Dresda trebuie pe durata vizitei sa fie in stare de alerta si pregatite de eventuale atacuri asupra presedintelui american (Doamne fereste!).

Daca fiecare vizita a presedintelui american, undeva in lume, costa 40 milioane de Euro, atunci cred ca metoda cea mai efectiva de a combate criza esconomica este ca Mr. President sa stea acasa si sa nu sa nu faca vizite private prin lume :) .

P.S.: La costuri de mai adauga si inscriptiile “Welcome Mr. President” de pe toate tramvaile din Dresda :) . Sa nu ma intelegeti gresit – eu sint fan Obama – dar cind e vorba de 40 de milioane Euro, fac involuntar o paralela cu Voronin (sorry) si reconstructia palatelor din Chisinau.


Tags: , ,